Biolaborator ucrainean relocat în fieful lui Bolojan, în contextul scandalului internațional al armelor biologice

Tăcerea sau lipsa de transparență a SRI ridică semne grave: fie instituția a fost ocolită, fie a dat undă verde fără să informeze publicul asupra riscurilor

Ca jurnalist român care a acoperit pentru Realitatea Tv criza gripei aviare din 2007 și a urmărit ani de zile vulnerabilitățile epidemiologice ale țării noastre, nu pot rămâne tăcută în fața unui scandal care ar trebui să pună pe jar orice cetățean lucid. Presa sistemului ține poporul hipnotizat cu interminabilele scandaluri politice, în timp ce țara a devenit poligon de experimente pentru toate nenorocirile. Compania ucraineană Biopharma deschide o fabrică de procesare a plasmei sanguine la Oradea – un proiect prezentat public ca investiție salutară, dar care ridică semne de întrebare majore în contextul dezvăluirilor recente ale DNI Tulsi Gabbard.

Gabbard, în calitate de Director al Informațiilor Naționale, a declasificat dovezi concrete privind finanțarea americană a peste 120 de biolaboratoare în mai mult de 30 de țări, dintre care peste 40 în Ucraina. Aceste facilități au fost implicate în depozitarea și studiul agenților patogeni periculoși – tularemia, tuberculoză, pesta porcină africană, Ebola, antrax, pestă, febră hemoragică Marburg și altele. Locații cheie: Lviv, Ternopil, Vinnytsia, Kharkiv, Dnipro, Luhansk, Donetsk, Kherson, Odessa, Zaporizhia, Chernihiv, Kyiv, Zakarpattia și Crimeea.

Documentele confirmă antrenarea oamenilor de știință ucraineni de către americani, certificarea patogenilor de risc înalt și activități ce ridică suspiciuni grave de încălcare a Convenției privind armele biologice.

La începutul operaținunii militare speciale a Rusiei în Ucraina, Ambasada SUA la Kiev a șters toate documentele despre biolaboratoare de pe website

Declarațiile Forțelor de Apărare Radiologică, Chimică și Biologică ruse, coroborate acum parțial cu dezvăluirile americane, vorbesc despre proiecte precum „U-P” care studiau migrația antraxului și tularemiei, precum și patogeni zoonotici cu potențial pandemic, inclusiv pesta porcină africană – boală care a devastat deja zootehnia românească. O fi fost doar o întâmplare sau, în lumina dezvăluirilor din SUA, ne putem gândi la altceva? Începând din 1991, de la blocarea completă a canalului navigabil al Dunării la Sulina, cu nava Rostock scufundată strategic pentru a crea ruta alternativă pe canalul Bâstroe și până la dronele cu explozibili trimise în portul Constanța, Ucraina se face susceptibilă de multe acțiuni care au afectat grav economia românească. Cât despre epidemii, știm cu toții consecințele lor asupra sectorului zootehnic.

România, teren de joacă pentru experimente dubioase?

De la apariția pestei porcine africane (PPA) în 2017-2018, țara a pierdut sute de mii de porci, exporturile au fost blocate ani de zile, iar fermele comerciale au fost decimate. Gospodării întregi au fost sacrificate, iar piața internă a depins de importuri. Mistreții din Deltă și zonele de frontieră au perpetuat focarele, iar controalele au fost adesea insuficiente. Economiile locale au suferit, fermierii români au fost îngenuncheați, iar capacitatea de autoaprovizionare a fost lovită dur.

Acum, guvernul Bolojan– cu un premier acuzat frecvent de favoritisme față de interese străine – permite mutarea fără restricții vizibile a unei companii ucrainene cu background în biotehnologie tocmai la Oradea, în „fief”-ul său. Permisivitate totală pentru activități care, în SUA, sunt investigate ca riscante și potențial ilegale sub umbrela cercetărilor „gain-of-function”. Ce garanții avem că procesarea plasmei și laboratoarele asociate nu vor implica riscuri similare celor din Ucraina? Cine monitorizează agenții patogeni, depozitele și posibilele scurgeri? Riscurile sunt reale și catastrofale:

• Scurgeri accidentale de patogeni (cum s-a temut intelligence-ul american chiar pentru biolab-urile ucrainene în timpul războiului);

• Răspândire transfrontalieră a bolilor zoonotice, mai ales în contextul migrației mistreților și a comerțului cu animale;

• Impact economic devastator asupra zootehniei românești deja șubrezită;

• Pierderea suveranității sanitare: transformăm România în destinație pentru „afaceri dubioase” relocate din zone de conflict.

Este iresponsabil să ignorăm aceste semnale. Orice om cu mintea întreagă intră în panică la gândul că laboratoarele și know-how-ul controversat din Ucraina – cu istoricul lor de patogeni periculoși – se pot muta nestingherite pe teritoriul nostru, sub umbrela „investițiilor străine”.

Guvernul pare mai preocupat să îngenuncheze mediul de afaceri românesc și să favorizeze jucători externi decât să protejeze sănătatea publică și securitatea națională.

Tulsi Gabbard a atras atenția asupra pericolelor globale ale acestor programe. România nu are luxul să le ignore . Este momentul pentru transparență totală, audit independent internațional al oricărei facilități biologice și o dezbatere publică urgentă. Altfel, riscăm să devenim următorul „experiment” nereușit pe harta Europei. Siguranța cetățenilor români nu e monedă de schimb pentru promisiuni de investiții.

Și acum: cum își permite un premier să-și folosească influența și să transforma întreaga țară în propria tarla, așa cum a făcut la Oradea și NIMENI din statul român să nu-l poată opri?

Unde este SRI în toată această afacere? Serviciul Român de Informații, principala instituție însărcinată cu protejarea securității naționale, inclusiv a riscurilor biologice și a amenințărilor hibride, pare absent sau extrem de discret. Nu au existat informații publice despre o evaluare riguroasă de securitate națională privind acționarii ucraineni (Kostiantyn Yefymenko și Vasyl Khmelnytsky, cu background politic sensibil), riscurile de dual-use ale tehnologiei de procesare a plasmei sau posibilele legături cu rețeaua de biolaboratoare ucrainene finanțate anterior. Într-o țară serioasă, un astfel de proiect – care implică manipularea de material biologic uman la scară industrială, în contextul unui război activ și al investigațiilor internaționale – ar fi trebuit să treacă printr-un filtru strict de intelligence. Tăcerea sau lipsa de transparență a SRI ridică semne grave: fie instituția a fost ocolită, fie a dat undă verde fără să informeze publicul asupra riscurilor. În ambele cazuri, cetățenii români au dreptul să ceară explicații.

Investitorii principali ai proiectului Biopharma din Oradea sunt legați de grupul ucrainean Biopharma Plasma, controlat în principal de antreprenorul Kostiantyn (Kostyantyn) Yefymenko.

Detalii cheie:

• BIOPHARMA PLASMA SRL (CUI 46673374, înființată în august 2022 la Oradea) este subsidiară a companiei BIOPHARMA PLASMA LIMITED din Ucraina (cu elemente înregistrate prin structuri cipriote în unele rapoarte). Aceasta dezvoltă fabrica de procesare a plasmei sanguine în Parcul Industrial Eurobusiness I (str. Borșului/Filipescu).

  oradea.ro

• Kostiantyn Yefymenko (președinte/CEO al Biopharma) este figura centrală: semnează contractele pentru investiție, apare ca reprezentant principal și este descris ca proprietar/operațional shareholder al grupului Biopharma. El este co-owner al companiei și a condus expansiunea.

  inventure.com.ua

• Vasyl (Vasîl) Khmelnytsky (Hmelnițki) este menționat ca beneficiar efectiv alături de Yefymenko. Este un om de afaceri ucrainean, fost parlamentar (Partidul Regiunilor), cu un trecut politic sensibil (acuzat de legături cu regimul Ianukovici). A fost implicat în investiții anterioare în Biopharma.

A little support goes a long way! If you’d like to help me keep creating, you can do so at https://ko-fi.com/aura_substack

Susține jurnalismul independent. Dacă apreciezi această analiză și vrei mai mult conținut liber de influențe politice sau corporatiste, poți contribui printr-o donație. Sprijinul tău ajută la menținerea unei voci critice, într-un peisaj mediatic tot mai dominat de propagandă și interese de sistem.

Susține munca mea aici:

https://ko-fi.com/aura_substack

sau aici:

https://buy.stripe.com/9B64gA1gF2Ez2tU7a0a7C01